Tu ce regrete ai?
Unii regretă copilăria sau duc dorul copilăriei, alţii regretă că nu s-au bucurat mai mult de tinereţe, alţii regretă singurătatea bătrâneţii.... nu am învăţat încă să ne bucurăm de fiecare clipă a vieţii şi să o facem aşa cum vrem noi pentru sufletul nostru, avem încă aşteptări de la alţii să ne facă fericiţi şi continuăm să ne trăim viaţa în funcţie de alţi oameni.

Copilăria, dacă e să ne gândim mai bine, nu era total lipsită de griji, aveai tot timpul de învăţat câte ceva, aveai teme, lucrări, teze, examene.... aveai temeri să nu dezamăgeşti părinţii, să nu dezamăgeşti prieteni, să-ţi faci prieteni, să fii acceptat într-un grup, să nu pici examene, să te gândeşti la viitor şi îţi doreai să devi adult mai repede ca să iei singur decizii.

Când eşti adult ai putere de decizie dar încă eşti legat de ce îţi spun alţii să faci şi cum e bine să faci, e un zbucium între libertate şi să faci ceva că aşa trebuie şi aşa e normal..... îţi faci o familie, ai copii şi deodată descoperi că tot nu eşti liber, iei decizii pentru tine, pentru casă, pentru copii, etc.. şi mai ales ai multe obligaţii... atunci te gândeşti ce bine era când erai copil..

Deci, atunci când vine copilul la tine şi îţi spune „mamă/tată, te iubesc cel mai mult din lume” ce îi răspunzi?, atunci când decizi să trăieşti doar pentru copil (până la sufocare) sau să-l ignori şi să-i laşi pe alţii să-i crească (bunici, bone) ce exemplu îi dai? Când vine copilul şi îţi spune că se simte vinovat pentru că te sacrifici pentru el, ce îi spui?

De la copiii noştri începe libertatea, arată-i că ştii să trăieşti pentru tine ca să ştie şi el să trăiască pentru el, învaţă-l să se iubească pe el mai întâi de toate şi arată-i că ai încredere în el, ieşi cu prietenii şi zâmbeşte cât poţi de mult şi atunci nu se va mai simţi vinovat, arată-i că este liber prin faptul că te vede că mai ai şi hobby-uri printre serviciu, treburile casnice, cumpărături, mers cu ei la diverse activităţi etc. 

Bătrâneţea e vârsta când începi să regreţi că nu ai făcut mai multe în tinereţe, că ai făcut prea multe pentru alţii şi prea puţine pentru tine, copii sunt adulti şi îşi văd de viaţa lor, poate te mai sună din când în când sau te iau ca bonă pentru copiii lor...
La bătrâneţe îţi dai seama cât timp ai irosit cu activităţi inutile şi ai tras de tine ca să fie totul perfect şi toată lumea să fie mulţumită.... 


Cred că cel mai rău e să regreţi TINEREŢEA aşa că vă doresc să trăiţi din plin fiecare clipă ;)