Sunt căpitanul… sufletului meu

”Trecând de noaptea grea din jurul meu,

Neagră ca iadul, fără de sfârșit,

Îi mulțumesc lui Dumnezeu

Pentru sufletul meu necucerit.

În gheara sorţii strâns fără cruțare

Nu am dat înapoi şi n-am strigat

Lovit de întâmplările amare

Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.

Dincolo de blesteme şi de lacrimi,

Pe-acest tărâm de umbră subjugat,

În anii plini de-amenințări şi patimi

Sunt şi voi fi la fel, neînfricat.

Nu mai contează cât de aspru-i drumul,

Ce liste cu pedepse vin mereu,

Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul,

Sunt căpitanul… sufletului meu.”