Parintii perfecti

Din ce in ce mai multe articole, cursuri si sfaturi pentru/despre parinti si cum ar trebui sa-si creasca copiii, cum parintii sunt model pentru copii, cum parintii trebuie sa fie atenti la ce si cum spun etc… Sa fim seriosi, dupa grijile si stresul la care este supus un adult, dupa incercarea de regasire a sinelui si dupa multe si multe altele, venim sa-i spunem ca trebuie sa se cenzureze, ca trebuie sa fie intotdeauna calm cand el nu gaseste liniste si timp nici pentru el, ca trebuie sa-si incurajeze mereu copilul ca poate si va reusi (dar pana cand? sper ca nu pana va incepe sa creada ca poate zbura pe geam).

Uite asa sunt atatea cerinte de la parinti si sunt supusi mereu privirilor dezaprobatoare incat el devine sclavul copilului, el nu mai poate sa fie autentic doar ca sa nu auda copilul vreo injuratura sau sa vada vreun viciu, el trebuie sa fie mereu calm chiar daca in interior simte ca explodeaza si nu care cumva sa se mai certe sau sa-si spuna nemultumirile sotului/sotiei ca sa nu auda copilul.

Ce incercam sa facem? Incercam cumva sa cream iluzia ca totul este perfect de dragul copilului, sa-l ferim de deceptii si eventuale esecuri, sa creada ca toate relatiile sunt perfecte si sa fie frustrat daca a lui nu va fi asa cand va creste mare, sa creada ca toti oamenii ii vor recunoaste valoarea, il vor incuraja si sa ramana blocat daca se gaseste cineva sa-l faca prost si incapabil?
 

Am intalnit oameni cu o copilarie frumoasa si parinti intelegatori care nu erau fericiti in viata de adult… oameni care reprosau parintilor ca nu au fost mai duri si nu au insistat mai mult ca ei sa invete… parintii care au facut sacrificii pentru copii au generat adulti care au cerut acelasi sacrificiu partenerului de viata…. oameni ai caror parinti isi cereau datoria si anume ca eu ti-am dat viata si te-am crescut iar acum tu trebuie sa ai grija de mine…. parinti care au trait numai pentru copii si au uitat cum sa traiasca pentru ei (banuiti urmarea)….
 

Cert este ca nu exista parintele perfect dar poate exista parintele autentic care isi traieste viata in timp ce creste copii fara a uita de el, fara sa cada in capcana dependentei fata de copil si fara sa-si piarda libertatea, parintele care isi iubeste sincer copilul si incearca sa-l descopere si sa-l cunoasca in fiecare zi, parintele care ofera la randul lui libertate copilului atunci cand este timpul…doar asa pot exista copii constienti, copii responsabili de viata lor, copii independenti si viitori adulti care nu vor mai da vina pe parinti pentru esecurile din viata lor.
 

Nu exista o reteta general valabila de crestere a copilului dar existi tu ca parinte si uneori e mai bine sa faci ce simti decat sa iei retete de la altii…