Intelepciunea cuvintelor

Cum în ultima vreme cititul este unul din păcatele mele asumate, am găsit aceste două mici poveşti, pe care vi le redau mai jos pentru reflecţie.

Poate mulţi dintre voi le ştiţi deja, dar întotdeauna găsim înţelesuri suplimentare pe măsură ce pătrundem mai adânc în înţelepciunea cuvintelor…

1. “Într-o zi, un măgar a căzut într-un puţ. Timp de ore, animalul a gemut groaznic şi fermierul căruia îi aparţinea măgarul se întreba ce să facă. Până la urmă, el hotărăşte că animalul este prea bătrân şi că puţul trebuia oricum să dispară. Oricum, nici unul nici celălalt nu mai erau rentabili. Aşa că a rugat câţiva vecini să-l ajute. La început, când măgarul a înţeles ceea ce se întâmplă, a început să zbiere într-un mod oribil. Apoi, spre stupefacţia generală, a tăcut.Munca oamenilor a continuat.La un moment dat, fermierul a privit în fundul puţului. A fost consternat de ceea ce a văzut. După fiecare lopată care cădea asupra lui, măgarul se scutura pentru a arunca pământul şi îl bătătorea cu picioarele. Un pic mai târziu, măgarul a apărut la suprafaţă, a ieşit din puţ şi a început să sară de bucurie…”

Şi iată şi ...

Morala povestitorului: ceilalţi (unii cred, în mod greşit, că este vorba despre viaţă) vor încerca să vă îngroape cu tot felul de lături. Soluţia, pentru a ieşi dintr-o astfel de situaţie: trebuie să refuzi să te supui, este necesar să te scuturi, să inventezi şi să te reinventezi pentru a avansa. Fiecare dintre grijile noastre este un bolovan, o piatră, un obstacol în drum, şi ne revine nouă sarcina de a-l ocoli sau de a-l utiliza, pentru a ne permite să progresăm. Putem ieşi din puţurile cele mai adânci, neîncetând niciodată să ne eliberăm.

2. “ Au fost odată patru indivizi dintre care unul se numea Toată lumea, cel mai tânăr: Cineva, cel mai în vârstă: Fiecare, iar cel mai nebun: Nimeni. La un moment dat era o treabă importantă de făcut şi i-au spus lui Toată lumea să o facă. Toata lumea era convins că Cineva ar face-o. Cineva putea să o facă! Dar a fost Nimeni care a făcut-o. Cineva s-a supărat, căci era treaba lui Toată lumea. Toată lumea credea că Fiecare ar fi putut să o facă. Şi Nimeni nu se îndoia ca Cineva o va face. În final, Toată lumea a făcut reproşuri lui Fiecare, pentru că Nimeni nu a făcut ceea ce Cineva ar fi putut să facă! ”

Vi se pare cunoscut ? Şi mie: parcă ar fi ruptă din viaţa noastră cea de toate zilele, indiferent că ne referim la cea personală sau la cea profesională.

Iată mai jos şi ...

Morala povestitorului: fără să vrei mai ţipi la toată lumea, dar ar fi bine ca fiecare să facă ceea ce trebuie, fără să alimenteze speranţa că cineva o va face în locul său. Căci experienţa arată că, acolo unde aşteptam pe cineva, în general nu găsim pe nimeni (sau cel puţin... nu întotdeauna pe cel pe care speram să-l găsim).

Ariadna