Esti pe deplin tu?

Despre parinti... vad multe postari cu iubeste-ti parintii cat mai sunt in viata... sunt de acord cu asta dar in limita in care nu e confundata cu datoria „te-am nascut, crescut, educat...numai eu stiu cate sacrificii am facut pentru tine si acum esti dator ca adult sa faci si sa zici ce spun eu”... dupa zbuciumul nostru de zi cu zi mai simtim si presiunea ca trebuie sa ma duc in vizita sau trebuie sa sun ca altfel se supara, de sarbatori trebuie sa ma impart si acolo si acolo ca altfel se supara cu toate ca poate ti-ai dori sa te intalnesti si sa petreci cu prietenii.

Sunt multe cupluri care se despart din cauza parintilor, pentru ca nu pot sa-si ia viata si responsabilitatile ei in maini, asteapta sa spuna mama sau tata ceva. Ok, copii sunt decizia noastra de ai aduce pe lume si trebuie sa acceptam ca sunt indivizi independenti de noi, nu suntem stapanii lor si nu putem sa traim viata lor, rolul de parinte este doar de indrumare si ingrijirea lui fara a avea conceptia ca trebuie sa aiba grija de mine cand voi fi batran, de ce sa punem povara asta pe umerii lor si sa nu-i incurajam sa se bucure de viata cat sunt tineri. Vor avea grija de tine, dar din iubire si nu din datorie.