Cat de usor poti fi manipulat?

Cu cat individul se preocupa mai mult de a nu fi luat drept incult, plictisitor, prost sau lipsit de orice talent, cu atat el este mai usor de manipulat de catre cei care intentionat ii induc astfel de preocupari pentru a-l distrage de la gandurile si intrebarile lui firesti.

In majoritatea cazurilor, reflexul de supunere fata de regulile impuse de cei din jur este inoculat inca din copilarie. Un “ copil cuminte ” vorbeste numai cand este intrebat, sta la locul lui, nu ii deranjeaza pe cei mari, e ascultator. De mic, individul se obisnuieste cu supunerea fata de o autoritate, reprezentata in primul rand de parinti, apoi de ceilalti adulti din familie sau de fratii mai mari, de profesori etc. el invata ca este mult mai usor sa te supui, pentru a nu fi trimis “la colt”, ori chiar pedepsit mai aspru. Nu clasificam un astfel de sistem educational drept “bun” sau “rau”, insa cateva sfaturi generale pot rezulta de aici. Niciodata sa nu-i spuneti copilului: “esti prost”, “esti neispravit”, “n-o sa iasa nimic din tine”. Foarte putini se ambitioneaza pentru a demonstra contrariul. Cei mai multi insa raman cu un sentiment de inferioritate care ii poate urmari toata viata, facandu-i victime sigure ale manipulatorilor care asteapta sa exploateze tocmai astfel de slabiciuni. Lasati copilul sa puna chiar si cele mai ciudate intrebari si raspundeti-i simplu: “e o intrebare proasta”, dar niciodata “esti prost”. Nu-l invatati sa identifice intrebarea gresita cu propria persoana, nu-i impuneti reguli fara a i le explica. Invatati-l sa gandeasca singur. Aveti incredere in el, respectati-l chiar daca ati optat pentru rolul de parinte autoritar. Invatati-l ca respectul fata de ceilalti inseamna, in primul rand, respectul fata de sine insusi. In acelasi timp nu-l rasfatati neconditionat, pentru ca, mai tarziu, va deveni extrem de vulnerabil la influentele anturajului, care, uneori, pot avea efecte negative foarte greu sau chiar imposibil de controlat.

Revenind la influenta situatiilor sociale obisnuite, de multe ori ea poate fi mai puternica decat influenta exercitata in mod direct de catre cei mai versati manipulatori. De aceea manipulatorii gasesc strategii tocmai pentru crearea unor astfel de situatii sociale, in care individul este supus presiunilor grupului din care face parte. El realizeaza din reflex ca este mult mai usor sa te supui regulilor grupului decat sa le incalci si se adapteaza situatiei respective imitand comportamentul celor din jur, fara a mai incerca sa analizeze cu detasare respectivele reguli.

Se ajunge la problema fundamentala: “Care este cea mai buna cale pentru a rezista manipularilor?” La prima vedere, solutia ideala este izolarea totala de societate. In acest fel individul se poate detasa complet de influentele exterioare. Metoda insa nu poate fi generalizata pentru ca omul este, in primul rand, o fiinta sociala. Ar exista si o varianta mai rezonabila a izolarii: individul continua sa traiasca in societate, dar se poate detasa emotional de anumite aspecte ale vietii. Detasarea insa atrage dupa sine pierderea suportului social reprezentat de familie, de persoanele iubite, prieteni, colegi, care, intampinati tot timpul cu raceala, vor ajunge sa evite contactul direct cu individul. Treptat, sentimentul de singuratate se va amplifica, putand duce chiar la aparitia unor manifestari paranoide.

Ne aflam astfel in fata unui veritabil paradox. Detasarea de societate, pentru a evita orice contact prin intermediul caruia am putea fi manipulati, este absurda. In acelasi timp, implicarea totala, sincera, plina de pasiune in viata sociala ne poate face extrem de vulnerabili la influentele exercitate de manipulatori.

Si totusi, omul este o fiinta sociala. Marile sale impliniri se pot atinge in cadrul societatii. Fiecare dintre noi doreste sa experimenteze cele mai profunde sentimente, sa aiba prieteni de nadejde, sa poata actiona asa cum ii dicteaza inima, sa-si traiasca viata din plin. Acest lucru poate fi realizat si fara a cadea victima manipularilor prezente in fiecare moment al existentei noastre, utilizandu-se o a treia cale, prin care paradoxul de care vorbeam mai sus poate fi evitat. In acest sens, nu mai este vorba de a alege intre detasare si implicare, ci de a alterna cele doua stari, astfel incat in perioadele de traire la cote inalte sa fie urmate de scurte intervale de detasare. Din cand in cand este bine sa incercam o detasare totala de problemele zilnice si sa ne analizam “la rece” actiunile, sentimentele, alternativele alese intr-o situatie sau alta, pentru a gasi cele mai bune solutii pentru viitor. Oscilarea permanenta intre acesti doi poli (detasarea si implicarea) este singura modalitate de a evita, pe cat posibil, manipularile zilnice.

Evident, se pune problema cand sa ne analizam viata “la rece” si cand sa traim din plin. Pentru ca nu trebuie sa ajungem obsedati de pericolul manipularilor. Acestea au existat, exista si vor exista, cat timp va exista societatea umana. Ceea ce ne intereseaza este ca ele sa nu ne transforme in sclavii unor indivizi lipsiti de scrupule, sa nu ne lipseasca de bucuriile simple ale vietii, sa nu ne transforme in niste “legume”.

Nu poate fi data o reteta generala, insa exista diverse modalitati pentru a ne da seama imediat cand se impune momentul de detasare.

Tineti aproape si o sa revin cu identificarea momentelor in care suntem supusi manipularilor si care sunt principalele strategii de a rezista influentelor.

Alina B.