Cât de prezent ești în viața ta?

Gustul simplu și pătrunzător al vieții…

Să respirăm, să mergem, să vorbim, să privim: toate, lucruri obișnuite, de a căror valoare nu ne dăm seama decât atunci când am fost cât pe ce să le pierdem pentru totdeauna. A trăi este o șansă, și a-ți da seama de acest lucru poate fi răscolitor.

Să ne consacrăm simplu și intens lucrurilor pe care suntem pe cale de-a le face, chiar dacă este vorba de acte foarte simple ale vieții zilnice: să ne plimbăm în natură, nu pentru a ajunge undeva, ci pentru plăcerea de a merge; să ne ocupăm de grădinărit, nu pentru a mânca ceea ce vom recolta, ci pentru că ne place să lucrăm în grădina noastră; să cântăm la un instrument muzical, nu pentru a fi admirat sau în vederea unui concert, ci din simpla plăcere de-a produce armonie… Ceea ce riscă să altereze plăcerea intensă și sentimentul de plenitudine de-a practica aceste activități poate fi presiunea legată de atingerea unui obiectiv sau poluarea de către alte gânduri și alte emoții: să ne plimbăm, dar gândindu-ne la grijile noastre, să lucrăm în grădină, dar boscorodindu-ne soțul/soția sau vecinul etc.

Putem foarte bine să începem o activitate fără să avem mintea spre ea și să ne lăsăm încetul cu încetul absorbiți de ea, fiindcă ne face plăcere, fiindcă o stăpânim, fiindcă simțim inconștient că ea ne permite să atingem o stare de conștiință foarte specifică.

Acest tip de stări mentale pot aduce mari servicii echilibrului nostru psihologic.

Atenția noastră este din ce în ce mai des solicitată de ”distractori” şi de ”întrerupători de atenție” de tot felul: apeluri telefonice, mesaje pe internet, muzică pretutindeni, solicitări publicitare (mereu avem în fața ochilor ceva de citit sau de privit)… Avem nevoie să fim rezistenți ca să nu ne vedem capacitățile de concentrare și de atenție făcându-se țândări sub revărsarea acestor solicitări, cum nicio epocă nu a mai produs.

Poluarea atenției, raționalizarea permanentă, recursul constant la raționamentul logic poate sfârși prin a sufoca intuiția și, uneori, pornește în vrie: atâția deprimați sau anxioși sunt astfel victime ale logicii lor, la care adera și care făurește esențialul problemelor lor  ”Uneori gândesc, alteori sunt.”… se întâmplă uneori ca faptul de-a gândi să ne abată de la anumite lucruri sau feluri de-a fi esențiale.

Tehnicile de meditație de tip conștiință deplină pot fi folosite pentru un ”antrenament al spiritului”, pentru o mai mare libertate, pentru a putea alege obiectivul asupra căruia să ne îndreptăm și să ne menținem atenția.

Să fii liber înseamnă să fii stăpânul tău și al mișcărilor sufletului tău.

Christophe Andre